Cum raportezi rezultatele statistice în APA fără să transformi capitolul în haos

Ai rulat analiza în SPSS, Jamovi, JASP, Excel sau R, ai obținut tabelele, dar acum te blochezi la fraza care trebuie pusă în lucrare: ce scrii exact, cât scrii și unde intră cifrele? Dacă te întrebi cum raportezi rezultatele statistice fără să copiezi tot outputul din program, problema nu este doar de format. Trebuie să arăți cititorului ce test ai folosit, ce rezultat ai obținut, dacă ipoteza a fost susținută și cât de relevant este efectul. În cultura lucrărilor de licență și disertație din România și Republica Moldova, mulți studenți pierd puncte nu pentru că analiza este greșită, ci pentru că rezultatele sunt raportate incomplet, amestecate cu interpretări prea lungi sau prezentate ca o listă de valori fără legătură cu ipotezele.

Rezultatele statistice se raportează în APA printr-o formulă scurtă: numești testul, indici valoarea statisticii, gradele de libertate unde este cazul, valoarea p, mărimea efectului și sensul rezultatului. Pentru testul t, corelații și regresii, textul trebuie să lege cifrele de ipoteză, nu să reproducă mecanic outputul statistic. Tabelul susține textul, iar paragraful spune cititorului ce înseamnă rezultatul pentru lucrarea ta.

În acest ghid

• Cum raportezi rezultatele statistice în APA fără să încarci textul?
• Ce elemente trebuie să incluzi pentru raportare test t APA?
• Cum faci raportare corelație APA într-un paragraf academic?
• Cum arată raportare regresie APA într-o lucrare de licență sau masterat?
• Cum alegi ce rezultate statistice în APA intră în text, tabel sau anexă?
• Ce greșeli fac studenții când raportează rezultatele statistice?
• Cum verifici înainte de predare că raportarea este coerentă?

Cum raportezi rezultatele statistice în APA fără să încarci textul?

Raportezi rezultatele statistice în APA printr-o propoziție sau un paragraf care include testul folosit, valorile statistice obligatorii și interpretarea legată de ipoteză. Nu copiezi întregul output din program și nu transformi capitolul de rezultate într-un jurnal al fiecărui click făcut în analiză. Cititorul trebuie să înțeleagă rapid ce ai testat, ce ai găsit și ce înseamnă acel rezultat în raport cu întrebarea de cercetare.

Formula scurtă pentru o raportare completă

Pentru majoritatea analizelor folosite la licență și masterat, o raportare bună răspunde la cinci întrebări: ce ai comparat sau testat, ce test statistic ai folosit, care este rezultatul numeric, dacă rezultatul este semnificativ statistic și ce înseamnă el pentru ipoteză. Semnificația statistică înseamnă probabilitatea ca rezultatul observat să apară dacă ipoteza nulă ar fi adevărată. Mărimea efectului arată cât de mare sau relevant este efectul, nu doar dacă este „semnificativ”.

O formulă utilă este:

1. Reamintești pe scurt variabilele sau grupurile analizate.
2. Numești testul statistic folosit.
3. Raportezi statistica testului în format APA.
4. Menționezi valoarea p și mărimea efectului.
5. Legi rezultatul de ipoteza sau obiectivul cercetării.

De exemplu, într-o lucrare de psihologie despre stres și somn la studenți, nu este suficient să scrii „Rezultatul este semnificativ”. O variantă mai clară este: „Nivelul de stres a fost corelat negativ cu durata somnului, r(118) = -.42, p < .001, ceea ce sugerează că studenții cu stres mai ridicat au raportat, în medie, mai puține ore de somn.”

Diferența dintre text, tabel și interpretare

Textul prezintă rezultatul principal și îl conectează cu ipoteza. Tabelul păstrează valorile detaliate, mai ales când ai mai multe variabile, coeficienți sau comparații. Interpretarea explică sensul rezultatului, dar nu trebuie să devină discuția finală a lucrării.

O regulă practică: dacă ai un singur test t, îl poți raporta direct în text. Dacă ai cinci corelații între variabile, un tabel este mai curat. Dacă ai o regresie cu mai mulți predictori, tabelul este aproape întotdeauna necesar, iar textul menționează modelul general și predictorii relevanți.

Dacă încă nu ai stabilit clar variabilele, ipotezele sau testele, este mai greu să scrii rezultate statistice în APA. Pentru etapa anterioară analizei, poate fi util să verifici legătura dintre variabila independentă și variabila dependentă și modul în care ai transformat conceptele în măsurători.

Exemplu slab vs exemplu mai bun

Variantă slabă de student	Variantă mai bună în stil APA
„Am făcut testul t și a ieșit semnificativ, deci ipoteza se confirmă.”	„Participanții din grupul cu program de mentorat au avut scoruri mai ridicate la satisfacția academică (M = 4.12, SD = 0.68) decât cei din grupul fără mentorat (M = 3.71, SD = 0.74), t(86) = 2.69, p = .009, d = 0.58. Rezultatul susține ipoteza privind diferența dintre grupuri.”
„Corelația dintre variabile este bună.”	„A fost observată o corelație pozitivă moderată între implicarea la cursuri și media semestrială, r(94) = .36, p < .001.”
„Regresia arată că variabilele influențează rezultatul.”	„Modelul de regresie a prezis semnificativ intenția de cumpărare, F(3, 146) = 11.82, p < .001, R² = .20, iar încrederea în brand a fost predictorul pozitiv cel mai puternic, β = .39, p < .001.”

Ce elemente trebuie să incluzi pentru raportare test t APA?

Pentru raportare test t APA, incluzi mediile și abaterile standard ale grupurilor, tipul comparației, valoarea t, gradele de libertate, valoarea p și, ideal, mărimea efectului Cohen’s d. Textul trebuie să arate ce grupuri au fost comparate și în ce direcție merge diferența. Nu ajunge să spui că „există o diferență semnificativă”.

Test t pentru eșantioane independente

Testul t pentru eșantioane independente compară mediile a două grupuri diferite, cum ar fi studenți care au participat la un program și studenți care nu au participat. Formatul de bază în APA este: t(df) = valoare, p = valoare, d = valoare. Gradele de libertate apar între paranteze după litera t.

Exemplu din educație: într-o lucrare despre învățarea online, poți compara satisfacția academică între studenții care au folosit resurse video și cei care au folosit doar materiale PDF. O raportare posibilă este: „Studenții care au folosit resurse video au raportat o satisfacție mai ridicată (M = 4.08, SD = 0.61) decât cei care au folosit doar materiale PDF (M = 3.62, SD = 0.79), t(72) = 2.83, p = .006, d = 0.66.”

Observă că propoziția nu spune doar „diferența este semnificativă”. Ea arată direcția diferenței și oferă suficiente informații pentru ca cititorul să vadă mărimea efectului.

Test t pentru eșantioane perechi

Testul t pentru eșantioane perechi compară două măsurători făcute pe aceiași participanți, de exemplu înainte și după o intervenție. Într-un studiu din științele sănătății sau nursing, ai putea compara anxietatea pacienților înainte și după o sesiune de educație privind administrarea tratamentului.

O formulare potrivită ar fi: „Scorurile de anxietate au scăzut după sesiunea educațională (M = 31.40, SD = 6.25), comparativ cu măsurarea inițială (M = 37.85, SD = 7.10), t(44) = 5.12, p < .001, d = 0.77. Rezultatul indică o reducere semnificativă statistic a anxietății după intervenție.”

Atenție la formularea „intervenția a cauzat reducerea”. Dacă designul nu este experimental, exprimarea trebuie să fie mai prudentă: „scorurile au scăzut după intervenție” sau „rezultatul este compatibil cu o reducere”.

Ce faci cu testul Levene și presupunerile

Multe programe afișează testul Levene pentru egalitatea varianțelor. Presupunerile statistice sunt condițiile pe care analiza le cere pentru ca rezultatele să fie interpretate corect, cum ar fi normalitatea aproximativă sau omogenitatea varianțelor. În textul principal nu trebuie să raportezi fiecare detaliu tehnic, dar trebuie să arăți că ai folosit rândul corect al testului t.

Dacă Levene nu este semnificativ, se folosește de obicei rândul „equal variances assumed”. Dacă este semnificativ, se raportează varianta Welch, cu grade de libertate ajustate, de exemplu t(63.42) = 2.18, p = .033. Pentru o lucrare de licență, o propoziție scurtă poate fi suficientă: „Deoarece testul Levene a indicat varianțe inegale, a fost raportată varianta Welch a testului t.”

Cât de mult interpretezi după testul t

Capitolul de rezultate nu este locul pentru o explicație teoretică de o pagină. Acolo spui ce ai găsit. Capitolul de discuții explică de ce ar putea apărea diferența, cum se leagă de literatura de specialitate și ce limite are interpretarea.

Dacă lucrezi încă la partea de metodologie, raportarea testului t va fi mai ușoară când ai justificat de ce ai ales testul. Pentru asta, vezi și diagrama pentru alegerea testului statistic, mai ales dacă oscilezi între test t, ANOVA, corelație sau regresie.

Cum faci raportare corelație APA într-un paragraf academic?

Pentru raportare corelație APA, menționezi tipul corelației, direcția relației, mărimea asocierii, coeficientul r, gradele de libertate și valoarea p. Corelația nu dovedește cauzalitate, deci formulările trebuie să evite „determină” sau „influențează” dacă designul este doar asociativ. O propoziție bună spune ce variabile cresc sau scad împreună.

Ce înseamnă coeficientul r

Coeficientul de corelație Pearson (r) arată direcția și intensitatea relației liniare dintre două variabile cantitative. Valorile pozitive indică faptul că variabilele tind să crească împreună, iar valorile negative indică faptul că una crește când cealaltă scade. Valoarea este între -1 și +1.

Exemplu din psihologie: „A fost observată o corelație negativă moderată între procrastinare și satisfacția cu viața, r(132) = -.31, p < .001. Studenții care au raportat niveluri mai ridicate de procrastinare au raportat, în medie, niveluri mai scăzute de satisfacție cu viața.”

Fraza este atentă: nu spune că procrastinarea „produce” scăderea satisfacției. Spune că există o asociere negativă.

Cum raportezi corelații multiple

Dacă ai o matrice de corelații, nu scrie câte un paragraf pentru fiecare pereche de variabile. Textul devine repetitiv și greu de citit. Pune matricea într-un tabel și discută doar relațiile relevante pentru ipotezele tale.

Exemplu din management: într-o lucrare despre angajați, poți analiza corelațiile dintre satisfacția la locul de muncă, intenția de plecare și sprijinul perceput din partea managerului. În text, poți scrie: „Așa cum arată Tabelul 2, intenția de plecare a fost corelată negativ cu satisfacția la locul de muncă, r(108) = -.48, p < .001, și cu sprijinul managerial perceput, r(108) = -.39, p < .001. Aceste rezultate susțin ipoteza că indicatorii pozitivi ai climatului organizațional sunt asociați cu o intenție mai scăzută de plecare.”

Dacă ai multe variabile, ordinea contează. Începe cu relațiile legate direct de ipoteze, apoi menționează pe scurt corelațiile secundare doar dacă sunt necesare.

Corelația Pearson, Spearman și raportarea prudentă

Corelația Spearman (ρ sau rₛ) este folosită frecvent când variabilele sunt ordinale sau când relația nu respectă bine condițiile pentru Pearson. În lucrările studențești, confuzia apare când chestionarele cu scale Likert sunt tratate automat ca date interval fără justificare. Unele facultăți acceptă Pearson pentru scoruri compozite din mai mulți itemi, dar cer explicații în metodologie.

O formulare pentru Spearman poate fi: „A fost identificată o asociere pozitivă între frecvența utilizării aplicației de monitorizare a sănătății și aderența auto-raportată la tratament, rₛ(76) = .29, p = .011.” Într-un studiu de nursing despre pacienți externați la îngrijire la domiciliu, această formulare indică asocierea fără să promită o relație cauzală.

Pentru statistici descriptive care preced corelațiile, vezi diagrama conceptuală pentru statistici descriptive în cercetare. Mediile, abaterile standard și distribuțiile te ajută să justifici de ce ai ales Pearson sau Spearman.

Tabel pentru corelații: ce pui și ce nu pui

Un tabel de corelații include de obicei variabilele, mediile, abaterile standard și coeficienții dintre variabile. Nu pune toate zecimalele generate de software. Două zecimale sunt suficiente pentru majoritatea coeficienților, iar valorile p pot fi marcate prin note sau raportate în text pentru relațiile principale.

Evită frazele de tipul „corelația este de 0.34, deci este bună”. Mai bine scrii „corelația este pozitivă și de intensitate moderată” dacă manualul sau coordonatorul permite clasificări orientative. Dacă nu ești sigur, rămâi la descriere numerică și interpretare legată de ipoteză.

Cum arată raportare regresie APA într-o lucrare de licență sau masterat?

Pentru raportare regresie APA, prezinți mai întâi modelul general: F, gradele de libertate, valoarea p și R². Apoi raportezi predictorii relevanți prin coeficienți, erori standard, β, t și p, de obicei într-un tabel. Textul trebuie să spună ce variabilă dependentă a fost prezisă și care predictori au avut contribuții semnificative.

Modelul general al regresiei

Regresia liniară testează cât de bine una sau mai multe variabile independente prezic o variabilă dependentă cantitativă. R² arată proporția din variația variabilei dependente explicată de model. De exemplu, R² = .24 înseamnă că modelul explică 24% din variația scorului dependent, nu că „rezultatul este 24% adevărat”.

O formulare de bază este: „Modelul de regresie a prezis semnificativ performanța academică, F(3, 116) = 12.45, p < .001, R² = .24. Dintre predictori, timpul de studiu a avut o contribuție pozitivă semnificativă, β = .41, p < .001, în timp ce numărul de absențe a avut o contribuție negativă, β = -.28, p = .004.”

În educație, această formulare este mai clară decât „regresia confirmă că timpul de studiu influențează media”. Dacă datele sunt transversale, „prezice” este mai potrivit decât „cauzează”.

Coeficienți nestandardizați și standardizați

Coeficientul B arată schimbarea estimată în variabila dependentă pentru o unitate de creștere a predictorului, ținând ceilalți predictori constanți. Coeficientul β este standardizat și permite comparații între predictori măsurați pe scale diferite. În multe lucrări de licență și masterat, tabelul de regresie include ambele valori.

Exemplu din business: într-o lucrare despre intenția de cumpărare online, variabila dependentă poate fi intenția de cumpărare, iar predictorii pot fi încrederea în platformă, percepția riscului și utilitatea percepută. O raportare posibilă este: „Modelul a explicat 31% din variația intenției de cumpărare, R² = .31, F(3, 182) = 27.14, p < .001. Încrederea în platformă a fost predictor pozitiv semnificativ, B = 0.42, SE = 0.09, β = .38, p < .001, iar percepția riscului a fost predictor negativ, B = -0.27, SE = 0.08, β = -.24, p = .002.”

Nu toate valorile trebuie repetate în text dacă apar în tabel. Textul poate menționa modelul și predictorii cheie, iar tabelul poate conține coeficienții complet.

Regresie simplă, multiplă și ierarhică

Regresia simplă are un singur predictor. Regresia multiplă are doi sau mai mulți predictori introduși în același model. Regresia ierarhică introduce predictorii în blocuri, de exemplu mai întâi variabile demografice, apoi variabile psihologice.

La nivel de licență, o regresie simplă sau multiplă este adesea suficientă. La masterat, o regresie ierarhică poate fi potrivită dacă întrebarea cere să vezi dacă un set de variabile adaugă explicație peste un alt set. În acest caz, raportezi și schimbarea în R²: ΔR².

Exemplu: „Adăugarea sprijinului social în al doilea bloc a îmbunătățit modelul, ΔR² = .09, ΔF(1, 97) = 10.63, p = .002.” Această propoziție spune clar ce aduce blocul nou, fără să exagereze concluzia.

Presupuneri și limite în regresie

Regresia cere verificări precum linearitatea, independența erorilor, homoscedasticitatea, normalitatea reziduurilor și coliniaritatea. Nu trebuie să umpli capitolul de rezultate cu capturi de ecran pentru fiecare verificare. Poți include o frază metodologică sau o anexă cu grafice, în funcție de cerințele coordonatorului.

Dacă predictorii sunt foarte corelați între ei, coeficienții pot deveni instabili. Într-o lucrare despre sănătate, de exemplu, stresul, anxietatea și depresia pot fi strâns asociate. Atunci este util să raportezi indicatori precum VIF și să explici prudent ce poate susține modelul.

Cum alegi ce rezultate statistice în APA intră în text, tabel sau anexă?

Alegi locul rezultatelor în funcție de relevanța lor pentru ipoteză și de densitatea numerică. Rezultatele centrale intră în text, seturile de valori repetitive intră în tabele, iar verificările tehnice sau outputurile extinse pot merge în anexă. O lucrare academică nu câștigă claritate prin multe cifre, ci prin cifrele potrivite în locul potrivit.

Regula „text pentru sens, tabel pentru detaliu”

Textul trebuie să conțină concluzia statistică esențială. Tabelul trebuie să păstreze structura numerică. Anexa poate conține materiale suplimentare cerute de coordonator, dar nu trebuie să devină depozitul dezordonat al întregului output.

Situație	Mai potrivit în text	Mai potrivit în tabel sau anexă
Un singur test t pentru ipoteza principală	Diferența dintre grupuri, t, p, d	Nu este obligatoriu un tabel separat dacă sunt doar două grupuri
Matrice cu 6 corelații	2–3 corelații legate direct de ipoteze	Tabel cu toate variabilele, M, SD și coeficienții
Regresie cu 4 predictori	Modelul general și predictorii semnificativi	Tabel cu B, SE, β, t, p pentru toți predictorii
Verificări de normalitate și reziduuri	O frază despre presupuneri	Grafice sau output extins în anexă, dacă se cere

Această împărțire ajută mai ales la disertație, unde capitolul de rezultate poate crește rapid. Dacă rezultatul nu răspunde la o ipoteză, un obiectiv sau o întrebare de cercetare, întreabă-te de ce îl incluzi.

Ordinea rezultatelor în capitol

Ordinea cea mai ușor de urmărit este ordinea ipotezelor. Dacă Ipoteza 1 este despre diferențe între grupuri, începi cu testul t. Dacă Ipoteza 2 este despre asocierea dintre variabile, continui cu corelațiile. Dacă Ipoteza 3 testează predicția unei variabile dependente, ajungi la regresie.

Un proces simplu de organizare poate arăta așa:

1. Listează ipotezele exact cum apar în capitolul introductiv.
2. Notează testul statistic folosit pentru fiecare ipoteză.
3. Scrie pentru fiecare test o propoziție APA completă.
4. Decide dacă valorile se citesc ușor în text sau au nevoie de tabel.
5. Adaugă o frază de interpretare prudentă după fiecare rezultat principal.
6. Verifică dacă termenii folosiți în rezultate coincid cu cei din metodologie.

Dacă planul lucrării încă se modifică, raportarea rezultatelor devine instabilă. Înainte de analiză, este util să ai un fir clar de la cerință la capitole; vezi de la cerința temei la planul lucrării.

Cât de multe zecimale folosești

În stil APA, multe statistici se raportează cu două zecimale, iar valorile p cu trei zecimale, cu excepția cazului p < .001. Pentru coeficienți precum r, β sau R², se omite de obicei zero înaintea virgulei/punctului în convenția APA: .34, nu 0.34. În lucrările redactate în română, unele facultăți preferă virgula zecimală; dacă ți se cere explicit, urmează cerința instituției, dar păstrează consecvența.

Nu alterna între p = 0.03, p = .030 și p<0,05 în același capitol. Inconsecvența îi transmite cititorului că ai lipit fragmente din surse diferite sau din outputuri diferite.

Ce greșeli fac studenții când raportează rezultatele statistice?

Studenții greșesc cel mai des prin raportare incompletă, interpretări cauzale nejustificate, copierea outputului și amestecarea rezultatelor cu discuția teoretică. O greșeală frecventă este și lipsa legăturii dintre rezultat și ipoteză. Corectarea nu înseamnă să adaugi mai multe cifre, ci să alegi cifrele care susțin răspunsul academic.

Greșeli specifice și corectări rapide

1. Raportarea „semnificativ” fără statistică

   • Exemplu student: „Diferența dintre cele două grupuri este semnificativă.”
   • Corectare: Scrie testul complet: „Grupul A a avut scoruri mai ridicate decât grupul B, t(58) = 2.41, p = .019, d = 0.62.”

2. Confundarea corelației cu efectul cauzal

   • Exemplu student: „Stresul determină scăderea performanței academice, deoarece r = -.44.”
   • Corectare: Dacă ai corelație, scrie asociere: „Stresul a fost asociat negativ cu performanța academică, r(102) = -.44, p < .001.”

3. Copierea tabelului din SPSS ca imagine

   • Exemplu student: „În lucrare apare o captură de ecran cu toate rândurile din output.”
   • Corectare: Construiește un tabel curat în format academic și raportează în text doar rezultatele relevante.

4. Lipsa mediilor în raportarea testului t

   • Exemplu student: „Testul t arată că grupurile diferă, t(80) = 2.10, p = .039.”
   • Corectare: Include mediile și abaterile standard, ca cititorul să vadă direcția diferenței: „Grupul experimental (M = 4.20, SD = 0.55) a avut scoruri mai mari decât grupul de control (M = 3.91, SD = 0.68)...”

5. Raportarea regresiei fără modelul general

   • Exemplu student: „Predictorul X este semnificativ, β = .32, p = .005.”
   • Corectare: Începe cu modelul: „Modelul a fost semnificativ, F(2, 97) = 8.76, p < .001, R² = .15, iar predictorul X a avut o contribuție pozitivă...”

Greșeli de limbaj în română

Multe formulări statistice sună ciudat deoarece traduc literal outputul programului. „A fost găsită o semnificație” este mai slab decât „rezultatul a fost semnificativ statistic”. „Variabila X influențează variabila Y” poate fi prea puternic dacă designul este corelațional.

În lucrările de licență și disertație din România, o formulare prudentă este deseori mai bine primită decât o concluzie spectaculoasă. Folosește „a fost asociat cu”, „a prezis”, „a fost corelat cu” sau „a diferit între grupuri”, în funcție de testul folosit.

Greșeli de aliniere cu metodologia

Dacă în metodologie spui că ai folosit cercetare cantitativă transversală, în rezultate nu poți vorbi ca într-un experiment. Dacă ai măsurat intenții, nu raporta comportamente reale. Dacă ai folosit scoruri auto-raportate, nu le prezenta ca date obiective despre performanță.

Pentru coerență, verifică dacă variabilele din rezultate au exact aceleași nume ca în instrumente și ipoteze. Dacă în metodologie ai „satisfacție academică”, nu schimba în rezultate în „motivație academică” doar pentru că sună mai bine. Cititorul trebuie să recunoască aceeași construcție de la întrebare la analiză.

Cum verifici înainte de predare că raportarea este coerentă?

Verifici raportarea printr-o listă scurtă: fiecare ipoteză are un test, fiecare test are valori APA complete, fiecare valoare este interpretată prudent, iar tabelele nu repetă inutil textul. Coerența se vede când cititorul poate urmări firul de la variabilă la rezultat fără să ghicească. Ultima verificare trebuie făcută pe lucrare, nu doar pe fișierul de output.

Verificarea pe ipoteze

Ia fiecare ipoteză și pune lângă ea rezultatul corespunzător. Dacă o ipoteză nu are test, lipsește ceva. Dacă un test nu corespunde niciunei ipoteze, poate fi o analiză exploratorie și trebuie numită ca atare sau mutată în anexă.

Exemplu: dacă ipoteza spune „Există o relație pozitivă între sprijinul social și satisfacția cu viața”, rezultatul trebuie să fie o corelație sau un model care testează această asociere. Un test t între genuri nu răspunde la ipoteza respectivă, chiar dacă a ieșit semnificativ.

Verificarea formatului APA

Caută consecvența: litere italice pentru simbolurile statistice, spații înainte și după semnul egal, două sau trei zecimale după caz, p < .001 pentru valori foarte mici. Nu este nevoie să transformi stilul într-un exercițiu decorativ, dar un format consecvent face lucrarea mai credibilă.

În plus, verifică dacă toate tabelele sunt numerotate și menționate în text. Un tabel care apare fără introducere îl obligă pe cititor să ghicească de ce este acolo. O frază de tipul „Tabelul 3 prezintă coeficienții modelului de regresie pentru intenția de cumpărare” este suficientă.

Înainte să treci mai departe: checklist pentru raportarea rezultatelor statistice

• Fiecare ipoteză sau întrebare cantitativă are un test statistic corespunzător.
• Ai inclus mediile și abaterile standard când raportezi diferențe între grupuri.
• Pentru raportare test t APA, ai inclus t, gradele de libertate, p și mărimea efectului.
• Pentru raportare corelație APA, ai inclus direcția, coeficientul r sau rₛ, gradele de libertate și p.
• Pentru raportare regresie APA, ai raportat modelul general, R² și predictorii relevanți.
• Nu ai folosit limbaj cauzal pentru rezultate corelaționale.
• Valorile din text coincid cu valorile din tabele.
• Tabelele nu sunt capturi de ecran din software.
• Ai folosit același nume pentru variabile în ipoteze, metodologie și rezultate.
• Ai păstrat același format pentru zecimale și valori p în tot capitolul.
• Interpretarea din rezultate este scurtă, iar discuția teoretică rămâne pentru capitolul de discuții.

Linkuri interne recomandate

(Metadate pentru sistemul de publicare — nu elimina această secțiune)

• Legătura dintre variabila independentă și variabila dependentă
• Diagramă pentru alegerea testului statistic
• Diagramă conceptuală pentru statistici descriptive în cercetare
• De la cerința temei la planul lucrării

---